Razboiul Crimeei. Considerente

RAZBOIUL CRIMEEI

RAPORTUL DE FORTE DIN PUNCT DE VEDERE TACTIC

Războiul Crimeii (1853-1856) fost consecinta unei noi crize internationale, expresie a intereselor pe care le aveau Rusia si Anglia in privinta viitorului Imperiului Otoman. Tendintele expansioniste ale Rusiei prin extinderea protectoratului asupra popoarelor slave din Balcani, exercitarea controlului asupra stramtorilor, intampina opozitia Angliei . Era evident ca Anglia nu putea permite accesul Rusiei la stramtori deoarece dorea sa-si protejeze imperiul colonial catre Indii. Chiar daca nu ar fi reprezentat un pericol pentru coloniile asiatice, Anglia nu ar fi dorit niciodata un rival care sa controleze cu usurinta MediteranaOrientala.

Constienta de propia putere mai ales dupa evenimentele din 1848-1849 Rusia astepta momentul potrivit pentru a da lovitura Imperiului Otoman printr-un nou conflict. Pretextul il va constitui un diferend religios: un scandal petrecut la Bethleem intre clericii catolici si ortodocsi fusese folosit de Napoleon al -III –lea spre a obtine de la sultan protectia credinciosilor catolici din imperiu. Rusia va fi vexata pentru ca prin traditie, tarul se socotea protector al tuturor crestinilor supusi Portii . In Iunie 1853, Nicolae I , mizand pe o conjuctura diplomatica favorabila, ocupa Provinciile romane fara a fi declarat razboi Portii. Incepea astfel Razboiul Crimeii. Gestul tarului i-a enervat pe englezi si francezi, apropiindu-i in ciuda divergentelor existente. Tarul, sigur pe recunostinta Austriei si subestimand puterea militara a Frantei, socotind ca aceasta, zguduita de revolutie, nu va interveni, lua in calculele sale o interventie a Marii Britanii alaturi de otomani. Diplomatia tarista nu s-a gandit nici o clipa la o eventuala interventie a Piemontului sau a Prusiei, ocupate cu probleme proprii, privind unificarea teritoriala. Tocmai pe ce se baza diplomatia tarista, fidelitatea austriaca, va fi punctul nevralgic al Rzboiului Crimeii. Austria, la randul sau va atrage de partea sa Confederatia germana si Prusia, iar Piemontul , nedorind sa scape momentul s-a asociat. Imperiul Otoman , simtindu-se sprijinit si luand ca pretext invadarea Principatelor , declara razboi Rusiei in septembrie 1853.

La 24 martie 1854, Napoleon al III-lea semneaza decretul prin care se constituie armata speciala de rasarit. Era alcatuita din patru divizii de infanterie, una de cavalerie, sapte baterii si jumatate (dintre care trei fara cai, trei calarete, una cu tunuri mici de munte si o jumatate baterie de arucatoare de rachete), si dintr-un parc special de artilerie de camp. La inceputul ostilitatilor armata numara, in total, aproximativ 40000 oameni. La toate acestea se mai adauga si un parc de asediu compus din 24 tunuri, 12 tunuri mici de munte si 22 mortiere.

La 11 iulie 1854, Meniscov raporteaza Tarului, ca in fata unei iminente debarcari a celor 60000 francezi si englezi (in afara de armata turceasca ), rusii dispun pentru apararea intregului teritoriu al Crimeii, de 22700 baionete ( adica 26 batalioane de infanterie), de 1128 sabii ( adica 8 escadroane de cavalerie), si de 36 tunuri. La acestia se mai adauga 600 da cazaci.

Dupa rapoartele lui Herptovici, ambasadorul Rusiei la Bruxelles, la 29 iulie aliatii aveau la Varna si la Sumla, efective ce se ridicau la 60000 oameni, si anume 19000 englezi si 41000 francezi.

La 28 aprilie 1854, la Kronstadt, tarul trece in revista flota militara existenta acolo. Sunt indicate 17 corabii de linie, zece fregate , si fregate cu aburi, avand un total de 1476 tunuri.Echipajul numara 11 amirali, 503 ofiteri si 16119 grade inferioare. Pe langa acestea a fost prezent si “detasamentul blockschiff”, compus din trei vase de linie, trei fregate, o corveta si cinci vase cu aburi. Acest detasament dispunea de 384 tunuri, si de un echipaj de 2235 oameni comandati de un amiral si 92 de ofiteri.

Cronologic, au loc bataliile de la Sinope unde flota rusa distruge vasele de lupta turcesti, (aceasta fiind considerata si ultima batalie navala cu panze), batalia de la Alma, asediul Sevastopolului, batalia de la Balaclava (unde are loc dezastruoasa sarja a cavaleriei usoare britanice) , precum si luptele de la Inkerman, Eupatoria, Ciornaia si asediul Karsului.

Asediul Sevastopolui a durat mai bine de un an si numarul victimelor a fost urias. Numai asaltul turnului Malakov (8 septembrie 1855), ii va costa 10000 de oameni pe aliati si 13000 pe rusi. Cu toate acestea mai inainte, zece mii de soldati au murit în lupta dar si din cauza scrobutului, a tifosului si a holerei . Caderea Sevastopolului in 10 septembrie va pune capat razboiului. Infranta, Rusia trebuia sa ceara pace.

Numarul soldatilor comabatanti in acest razboi, se prezinta astfel: soldati rusi 1.250.000, iar fortele aliate dupa cum urmeaza: 400.000 francezi, 250.000 britanici, 10.000 sarzi, aprx 70.000 turci.

Pierderile umane au fost mari pentru acea vreme. Aliatii au pierdut un numar de 144.500 de soldati: 90.000 francezi, 35.000 turci, 17.500 britanici, 2050 sarzi. De partea lor, rusii au avut pierderi insumate la peste 100.000 soldati raniti morti in lupta sau din cauza bolilor.

DISTRUGERI, AFECTAREA SPATIULUI CIVIL

Razboiului Crimeii este cunoscut pentru incompetenţa militară şi logistică de care au dat dovadă toţi liderii armatelor implicate în conflict. (Vezi şi: Atacul Brigăzii uşoare). Holera a făcut ravagii printre militarii francezi în timpul asediului Sevastopolului. In timpul unei expeditii de recunoastere ordonata de maresalul Saint-Arnaud in Dobrogea, trupele sale au fost macinate de holera. In timpul retragerii, drumurile ce duceau spre Constanta si Varna erau intesate de convoaie de carute cu muribunzi. Cadavrele erau aruncate in drum, iar carutele plecau mai departe. Nu se punea problema arderii sau ingroparii cadavrelor. Dupa ce a lasat pe meleagurile Dobrogei cateva mii de morti, si a evacuat pe mare de la Mangalia si Constanta alti doua mii de bolnavi, corpul expeditionar sa intors la Varna. Ulterior, Musaver Pasa, recunostea faptul ca francezii au pierdut in expeditia dobrogeana din cauza holerei, 3500 soldati, exemplificand faptul ca la sfarsitul lui august 1854, numai un singur regiment de zuavi a pierdut opt sute de oameni din efectivul sau de 2200.

In 10 august 1854 la Varna izbucneste un incendiu devastator, care mistuie intregul cartier comercial. Fara sprijinul populatiei, trupele aliate duc o munca asidua pentru limitarea incendiului, deoarece in depozitele de munitie se aflau peste opt milioane de obuze. Ulterior, maresalul Saint-Arnaud va recunoaste ca de patru ori a fost gata sa dea ordin de imprastiere si s-o ia la fuga. Totusi cea mai afectata de incendiu a fost populatia civila, care a trebuit sa suporte rigorile militatre. Casele si bunurile erau rechizitionate fara insa ca armata sa plateasca ceva. Populatia, bulgari si turci se afla in pragul revoltei datorita comportamentului soldatilor aliati. Musaver Pasa avea sa transpuna in memoriile sale cateva marturii ale localnicilor :”Moscovitii au intrat in Varna indrjiti de un asediu indelungat. Totusi in cei doi ani de zile cat au stat aici, ei n-au dat nimanui prilejul sa se planga de purtarea lor, iar cand au plecat, au lasat orasul intr-o stare mai buna decat il gasisera. Francezii cu toate ca au stat la Varna doar trei luni ne-au luat cu forta casele si magaziile, ne-au facut de batjocura si, din cauza neglijentei lor, orasul este astazi o ruina”. La14 noiembrie 1854, in Golful Balaclava, o furtună violentă a scufundat 30 de vase de aprovizionare ale aliatilor, cu materiale medicale, hrană, haine şi alte mărfuri extrem de necesare iernarii. In data de 19 iulie 1854, doua fregate britanice, Birsk si Miranda, bombardeaza manastirea Solovki de pe insula cu acelasi nume din Marea Alba.

Folosirea gloanţelor Minié şi a armelor cu ţevi ghintuite au crescut în mod semnificativ puterea de foc a aliaţilor

PRIZONIERI

Ambele tabere aplicau prizonierilor de razboi un tratament barbar. Prizonierii erau tinuti in conditii inumane, bolile si infometarea facand ravagii in randul acestora. Ca atare, in anul 1863, va lua fiinta Crucea Rosie, iar peste un an se va semna Conventia de la Geneva, privitoare la tratamentul prizonierilor de război.

Tratamentul revoltător la care au fost supuşi militarii răniţi în in teatrele de operatiuni, a fost raportat de corespondenţii de război, ducând la introducerea metodelor moderne de îngrijire a bolnavilor pe câmpul de luptă. Printre noile tehnici folosite pentru tratarea răniţilor a fost şi folosirea pentru prima oară a unui vehicul de tip ambulanţă.

BIBLIOGRAFIE :

- Acad. E.V. TARLE ”Razboiul Crimeii” vol 1, Editura de Stat pentru Literatura Stiintifica , Bucuresti, 1952

- Adrian-Silvan Ionescu “Razboiul Crimeei 150 de ani de la incheiere”, Muzeul Brailei, Editura Istros, Braila,2006

- Schroeder, Paul W. (1972). Austria, Great Britain, and the Crimean War: The Destruction of the European Concert, Cornell University Press